Pe
Toader al lui Silica nu l-am mai vazut niciodata, de cand am plecat din sat.
Il stiam numai de copil, unul necajit, crescut fara mama, de un tata bland si amarat si el, care-si castiga existenta facand carausie cu boii, la CAP. O data, nu mai stiu cu cat timp in urma, cand m-am mai dus pe-acasa, am aflat ca nea Silica murise...De Toader n-am intrebat, nu fusese pentru mine niciodata mai mult decat 'un baiat din sat de la noi', la fel ca si tatal lui, caruia-i spuneam frumos buna ziua, asa cum se cadea sa spuna un copil unui om mare, cand il intalneam pe ulitele satului, si-atat. Ba nu, cateodata totusi nea Silica ma mai intreba ce mai face tata, iar eu ii raspundeam ca bine, cu munca...si ma lasa sa ma agat de coada carutei din mers, potolind numai nitel mersul boilor, ca nu cumva sa cad sub rotile de lemn cercuite cu tabla.
Cum spuneam, Toader al lui Silica isi ducea existenta lui cu totul anonima pentru mine. Nu stiam ca era insurat, ca avea patru fete, minore toate, pe care le alinta cu ''tzutzele lui tata'', nu stiam ca avea pamant in Valea Ulmilor, tarla roditoare pe care in trecut, parca cu veacuri in urma, umblasem si eu la bostanaria cu pepeni dulci si aromati, cum de-atunci n-am mai gustat.
Nici despre adolescentul de 17-18 ani, nascut din flori de Vasilica lui B. nu stiam. Nici macar ca exista. El a irupt dintr-o data in imaginatia mea din cumplita intamplare pe care ai mei mi-au povestit-o. Si sufletul mi s-a innegurat si gandul meu tot zaboveste asupra groaznicului eveniment, care vine ca un punct culminant peste alte intamplari rele ce mi se tot povestesc de o buna bucata de vreme incoace, despre satul meu de bastina si despre oamenii pe care-i stiam asezati si pasnici in vremea copilariei mele...
Un demon salbatic pare sa bantuie in sufletul unui tanar abia iesit din pubertate, baiatul Vasilicai...Altfel cum sa-l coseasca, cu-atata sete, pe bietul Toader al lui Silica?!
Toader a cazut sub coasa, ca o pala de iarba, murind in bratele femeii lui si sub ochii celor patru copile ale sale, apucand doar sa mai spuna: "tzutzele lui tata, sa aveti grija de voi"!
Mi se parea incredibl ce auzeam, si am cerut detalii: Cand s-a intamplat si de la ce se luasera? Si n-a stiut nevasta sa-i acorde primul ajutor lui Toader? Degeaba, mi s-a raspuns. Erau in plin camp, prea departe de sat, si i-a fost sectionata artera femurala. A murit ca un pui de gaina. Asta in toamna. Iar de luat se luasera mai de mult, din vara, cand Toader il mustrase pe ucigas fiindca sarise cu calul peste doi copii ce se jucau pe marginea unui sant...! Nu erau copiii lui Toader, dar puteau sa fie. Insa orgoliul tanarului fara nici-un Dumnezeu nu putea sa rabde 'ofensa' pe care Toader i-o aducea, amintindu-i mereu, de cate ori se intalneau, sa nu mai sara cu calul peste copiii care se joaca pe drum.
Acolo, pe camp, cu coasa in mana,i-a venit bine si s-a razbunat!
Va fi judecat si osandit, probabil, in ciuda celor doi avocati pe care mama si bunica i-au angajat, imprumutandu-se la banca pentru a le plati onorariile.
Dar Toader al lui Silica a fost ingropat de mult.
Il stiam numai de copil, unul necajit, crescut fara mama, de un tata bland si amarat si el, care-si castiga existenta facand carausie cu boii, la CAP. O data, nu mai stiu cu cat timp in urma, cand m-am mai dus pe-acasa, am aflat ca nea Silica murise...De Toader n-am intrebat, nu fusese pentru mine niciodata mai mult decat 'un baiat din sat de la noi', la fel ca si tatal lui, caruia-i spuneam frumos buna ziua, asa cum se cadea sa spuna un copil unui om mare, cand il intalneam pe ulitele satului, si-atat. Ba nu, cateodata totusi nea Silica ma mai intreba ce mai face tata, iar eu ii raspundeam ca bine, cu munca...si ma lasa sa ma agat de coada carutei din mers, potolind numai nitel mersul boilor, ca nu cumva sa cad sub rotile de lemn cercuite cu tabla.
Cum spuneam, Toader al lui Silica isi ducea existenta lui cu totul anonima pentru mine. Nu stiam ca era insurat, ca avea patru fete, minore toate, pe care le alinta cu ''tzutzele lui tata'', nu stiam ca avea pamant in Valea Ulmilor, tarla roditoare pe care in trecut, parca cu veacuri in urma, umblasem si eu la bostanaria cu pepeni dulci si aromati, cum de-atunci n-am mai gustat.
Nici despre adolescentul de 17-18 ani, nascut din flori de Vasilica lui B. nu stiam. Nici macar ca exista. El a irupt dintr-o data in imaginatia mea din cumplita intamplare pe care ai mei mi-au povestit-o. Si sufletul mi s-a innegurat si gandul meu tot zaboveste asupra groaznicului eveniment, care vine ca un punct culminant peste alte intamplari rele ce mi se tot povestesc de o buna bucata de vreme incoace, despre satul meu de bastina si despre oamenii pe care-i stiam asezati si pasnici in vremea copilariei mele...
Un demon salbatic pare sa bantuie in sufletul unui tanar abia iesit din pubertate, baiatul Vasilicai...Altfel cum sa-l coseasca, cu-atata sete, pe bietul Toader al lui Silica?!
Toader a cazut sub coasa, ca o pala de iarba, murind in bratele femeii lui si sub ochii celor patru copile ale sale, apucand doar sa mai spuna: "tzutzele lui tata, sa aveti grija de voi"!
Mi se parea incredibl ce auzeam, si am cerut detalii: Cand s-a intamplat si de la ce se luasera? Si n-a stiut nevasta sa-i acorde primul ajutor lui Toader? Degeaba, mi s-a raspuns. Erau in plin camp, prea departe de sat, si i-a fost sectionata artera femurala. A murit ca un pui de gaina. Asta in toamna. Iar de luat se luasera mai de mult, din vara, cand Toader il mustrase pe ucigas fiindca sarise cu calul peste doi copii ce se jucau pe marginea unui sant...! Nu erau copiii lui Toader, dar puteau sa fie. Insa orgoliul tanarului fara nici-un Dumnezeu nu putea sa rabde 'ofensa' pe care Toader i-o aducea, amintindu-i mereu, de cate ori se intalneau, sa nu mai sara cu calul peste copiii care se joaca pe drum.
Acolo, pe camp, cu coasa in mana,i-a venit bine si s-a razbunat!
Va fi judecat si osandit, probabil, in ciuda celor doi avocati pe care mama si bunica i-au angajat, imprumutandu-se la banca pentru a le plati onorariile.
Dar Toader al lui Silica a fost ingropat de mult.
27.12.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu