duminică, 27 aprilie 2014

Nostalgii

Ma intorc adesea cu gandul catre satul in care m-am nascut si am copilarit, si din care m-am smuls mai apoi, la varsta marilor, inselatoare, aspiratii.
Ma trage firul amintirii indarat, ca inspre o datorie ramasa neonorata, ca inspre un gol ce se cere implinit, ca inspre ceva, intim si inefabil, ramas suspendat in timp, dulce si dureros in aceesi masura. E un dor si oarecum o sfasiere launtrica.
...Dor de tineretea parintilor mei, de mine, cea zvanturatica, cand colindam dealurile si vaile, si padurile, si livezile, si ripele cele pline de mistere, din satul meu, imaginandu-mi ca sunt un erou din cartile pe care atat de mult le iubeam! ...
...Sfasierea sau, mai degraba, lingoarea unei inimi obligata sa bata mereu intre doua lumi, a unei existente penduland mereu intre doua moduri de viata... Nici orasenizandu-ma, orice va fi insemnand aceasta, dar nici ramanand ce-au fost si sunt ai mei, adica tarani...
 
F.P.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu